Informatii Castele

CASTELUL BRAN

An: 1388

La 19 noiembrie cancelaria regelui maghiar Ludovic cel Mare – Ludovic I de Anjou emite un act prin care acordă locuitorilor Brașovului privilegiul construirii unui castel. Acest document îndeamnă sașii (Sachsen – populație de origine germană venită în Transilvania în secolul al XII-lea) din întreaga regiune a Brașovului să participe la construcția castelului Bran, inițial denumit Dietrichstein sau Törzburg în limba germană, Törcsvár în maghiară și Turciu în română.

1388 este anul în care se încheie construcţia castelului. Acesta este ridicat pe stânca abruptă dintre Măgura şi Dealul Cetăţii şi dispune de o vedere excepţională spre dealurile învecinate, spre valea Moeciu şi Ţara Bârsei. Castelul avea atât rolul de vamă, reţine 3% din valoarea mărfii care intra şi ieșea din Transilvania, cât şi cel de fortăreaţă la graniţa estică a Transilvaniei destinată încercării de a opri extinderea Imperiului Otoman. Este locuit de soldaţi, de profesie mercenari.

Castelanul Branului era ales de către rege, de regulă din rândul sașilor. În istoria Transilvaniei rolul său va fi din ce în ce mai important, astfel încât la sfârșit de veac XV comandantul castelului ajungea să dețină și titlul de vice-voievod al Transilvaniei…

 

CASTELUL PELES

An: 1914

Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I al României, după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena.

Castelul Peleș este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc și câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul, iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman.

În 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleșului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii, iar așezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare, nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea granița României cu Austro Ungaria. Castelul avea dotări foarte moderne pentru epoca în care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticlă al holului de onoare este mobil, putând fi acționat de un motor electric. Încă din 1883, castelul are încălzire centrală.

Lângă castel au fost construite Pelișorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foișor, Grajdurile, Uzina Electrică și Vila Șipot. Până la terminarea castelului (1883), Regele Carol I și Regina Elisabeta, au locuit la casa de vânătoare, terminată înaintea castelului. Datorită uzinei electrice proprii, Peleșul a fost primul castel electrificat din Europa.

 

CETATEA RASNOV

An: 1335

Cetatea Râșnov este ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov, unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificației din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al XIII-lea.

Cetatea Râșnov controla prin poziția sa strategică accesul în Transilvania dinspre Valea Râșnoavei. Dată fiind importanța trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost supravegheat militar și după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredințând fortificația de la Râșnov cavalerilor ordinului Sfintei Cruci. Aceștia au fost subordonați fie comitelui secuilor, fie voievodului Transilvaniei. Până la mutarea vămii de la Rucăr la Bran și construirea cetății Bran pentru protejarea vămii regale la sfârșitul secolului al XIV-lea, cetatea Râșnov era prima fortificație lângă drumul Branului, după intrarea în Transilvania.

În anul 1427 împăratul Sigismund de Luxemburg a vizitat cetatea Râșnov, pe care a trecut-o în administrarea comunității locale, căreia i-a acordat rangul de târg.

 

CONACUL BRANCOVEANU

An: Secolul al XVIII-lea

Palatul Brâncovenesc din Sâmbăta de Sus este ultimul dintre castelele construite de domnitorul Constantin Brâncoveanu. Istoria palatului Brâncovenesc îşi are începuturile cândva în sec. al XVIII-lea. La jumătatea sec. al XVII-lea, principele maghiar, Francisc Rakoczi, îi dă vornicului Preda Brâncoveanu drept garanţie pentru o sumă de bani pe care i-o împrumutase o moşie în Sâmbăta de Sus, care a construit aici un conac şi o biserică de lemn.

În anul 1665, moşia este confiscată de noul principe al Ardealului, Mihail Apaffy, însă nepotul lui Preda Brâncoveanu, domnitorul Constantin Brâncoveanu, o va redobândi în anul 1681, în urma unor tratative şi după ce va primi dreptul de a se refugia împreună cu familia sa în Transilvania. În anul 1701, acesta va transforma conacul în palat domnesc, iar biserica de lemn în mănăstire, actuala Mănăstire Brâncoveanu.

 

CASTELUL BELDI LASZLO

An: 1731

Castelul Béldy László se află în comuna Budila, numită şi „comuna cu patru castele”, situată la aproximativ 19 km de Braşov, fiind singurul castel dintre cele patru aflate aici care îşi păstrează vechea strălucire.

Castelul a rămas de-a lungul timpului aproape intact, fiind la fel de frumos şi de impunător ca în secolul al XVII-lea, când a fost construit…

 

CASTELUL GUTHMAN VALENTA

An: 1553

Castelul „Guthman Valenta” este o clădire care se presupune a fi fost construit în secolul al XVI-lea (1553), suferind modificări în sec. al XVIII-lea. Se presupune că și acest castel era al familiei Haller.

Ceea ce se știe despre trecutul acestuia este faptul că la mijlocul sec. al XIX-lea, Gutenau Károly (1836-1907) renunță la postul său judiciar și începe să-și gestioneze terenul care aparținea clădirii. În 1885 moșia este preluată de contele Haller János.

Monumentul este o clădire cu un singur etaj și o suprafață de 500 metri pătrați pe un teren de 75 ari.  Pereții interiori nu au tencuială și în cele mai multe locuri tavanul s-a prăbușit. În multe locuri se pot vedea urmele inundațiilor.

 

CASTELUL KALNOKY

An: Secolul al XVI – XVII-lea

Familia Kálnoky este atestată documentar pentru prima dată în anul 1588 ca moșieri de Micloșoara. Săpăturile arheologice au dovedit că înainte de construirea actualului castel, s-a mai aflat în trecut un conac chiar în locul castelului. Lângă castel se afla și un parc englez din secolul al XIX-lea, parc din care azi au mai rămas numai câteva copaci considerate mai rare.

Kálnoky Sámuel I, fiul lui István era cel care a efectuat modificări clădirii în secolul al XVII-lea. În sala mare a castelului, respectiv în încăperea numită „palat”, cercetarea de parament a identificat în trei nișe de fereastră resturi de stucătură, spațiile interioare erau ornate cu ancadramente de piatră, precum și cu stucaturi, descoperite recent.

Kálnoky Sámuel era un susținător al stabilirii iezuiților în Tranisilvania, de aceea, este foarte probabil, că și meșterul care a lucrat la castel era originar din partea vestică a Ungariei. Acest meșter a realizat bastionul din stânga, care era alipit ulterior nucleului inițial al castelului, prin el urmărindu-se realizarea simetriei volumetrice. Pe sprânceana unui ancadrament din două părți se observă, într-o coroniță „italiană”, inițialele SK, care trimit la Kálnoky Sámuel, cel mai celebru membru al familiei.

În perioada ultimului proprietar din familie, contele Kálnoky Dénes (1814-1888), care în ultima perioadă a vieții a fost jude regesc, în vâltoarea anilor tulburi 1848-49, castelul a fost jefuit de românii din Augustin. Kálnoky Dénes nu a avut urmași, după decesul lui castelul a ajuns la Seethal Ferenc, fiul surorii sale, Kálnoky Franciska. Forma de azi a castelului, mai ales imaginea fațadei principale, se leagă de activitatea lui. Porticul cu coloane de pe fațada principală, precum și cele două scări de la capetele clădirii, împreună cu alte reparații și modificări mărunte au fost realizate în 1902-1905, în baza proiectului inginerului Gyárfás Győző, de către meșterul zidar Kreigher Péter din Sfântu Gheorghe. Lângă castel se afla și un parc englez din secolul al XIX-lea, parc din care azi au mai rămas numai câteva copaci considerate mai rare. După moartea lui Seethal Ferenc, în 1939, castelul a fost cumpărat de Eugen Savu, ministerul de finanțe al guvernului Goga (1937-1938), dar a fost naționalizat.

La sfârșitul anilor ‘90, clădirea a ajuns în proprietatea moștenitorilor, iar datorită familiei Kálnoky, au început lucrările de reabilitare. Consiliul Local din Baraolt a încheiat un contract pentru 49 de ani, Kálnoky Tibor valorificând castelul în circuitul turistic.

 

CASTELUL MIKES

An: Secolul al XVIII-lea

Construit intre secolele XVIII – XIX, Castelul Mikes este situat in comuna Budila din judetul Brasov. Proveniența numelui este legată de contele Kelemen Mikes, căpitan în comitatul Trei Scaune, scriitor, dar și un amator de artă și vânătoare. Din punct de vedere arhitectural, castelul aparține unui stil eclectic și este alcătuit din trei corpuri alăturate. Cel mai mic reprezintă o terasă acoperită ce oferea o priveliște a parcului din fața castelului. Parcul castelului era amplasat în pantă, asemeni parcurilor baroce din secolul al XVIII-lea…

 

CETATEA BETHLEN

An: 1624

Actualul castel datează de la sfârșitul sec. al XVI-lea – prima jumătate a sec. al XVII-lea. Anul exact al începerii constructiei, la fel ca şi beneficiarul, sunt momentan incerte. Construcția se încheie în jurul anului 1624, când domeniul îi aparține lui István (Ștefan) Bethlen de Iktár, fratele principelui Transilvaniei, Gábor (Gabriel) Bethlen de Iktár.

Castelul are un plan tipic renascentist, constând într-un volum compact, rectangular, fără curte interioară, cu 5 turnuri acoperite. Dintre ele, patru sunt circulare și amplasate la colțuri, și prezintă la partea superioară guri de păcură. Al cincilea turn, alipit uneia din fațadele secundare, are formă octogonală și adăpostește o scară secundară din lemn, frumos conservată astăzi.

Castelul iese din posesia familiei Bethlen de Iktár și în 1785 Gábor Bethlen de Bethlen cumpără de la fisc domeniul de la Cetatea de Baltă, împreună cu cel de la Iernut. Îl vinde în același an fratelui său, Miklós (Nicolae). Acesta renovează castelul între 1770 şi 1773, adăugându-i elemente decorative baroce.

Astăzi, în spatele castelului se găsește un fost element decorativ purtând inscripția ”Anno 1773. Arcem hane restauri, innovari et adornari fecit excel. ac. Illus. d. Comes Nicolaus de Bethlen Sacrae S. Reg. Mai. Camerarius status et gubern. act int. consiliarius et per magnum Tranniae principatum thesaurarius regius 1773” (Nicolaus Bethlen ilustrul conte, camerar regional al statului şi guvernului, consilier şi tezaurar regal peste marele principat al Transilvaniei a poruncit să se renoveze şi să se împodobească acest castel în 1773). E probabil că acest element a făcut parte din frontonului baroc al accesului în castel, element ce apare în imaginile din epocă, dar care nu se mai păstrează astăzi.